Ca dupa o extractie reusita de corp
Cătălina Ceaușescu scrie un volum despre ceea ce nu se vede: munca invizibilă, epuizarea funcțională, fragilitatea care trebuie ascunsă ca să poți continua. Între spital și viața personală, între corp și discurs, între control și cedare, poemele urmăresc formarea unei identități sub presiune. Aici, emoția nu este refugiu, ci material de lucru. Nu este poezie „frumoasă”. Este poezie cu bisturiul pe masă: „nu pot să tai și să fac rău./ dacă ating pe cineva, o fac cu perspectivă/ curativă, deși va durea.” Între iubire și ceea ce se cere de la tine, între ce poți duce și ce te depășește, vocea aceasta nu cere voie. Notează, taie, rezistă. Relațiile nu salvează întotdeauna, sistemele nu iartă, iar luciditatea devine, uneori, singura formă de echilibru: „suntem persoane intense/ și sensibile […]/ între viață și exsangvinare”.
Dacă te aștepți la o poezie care te ține de mână, nu este aici.
Mina Decu
Volumul Cătălinei Ceaușescu depășește zona de mărturisire din „sistemul medical”. Este, simultan, document și ficțiune, jurnal de rezidențiat și tratat despre vulnerabilitate, mini-tratat de sociologie a ierarhiilor și elegie pentru prieteni, pacienți, iubiri, profesori, străbuni și versiuni abandonate ale sinelui. Îl citești ca pe o arhivă afectivă a unei perioade în care medicina, literatura, activismul, credința și burnout-ul nu mai pot fi puse pe rafturi separate. Accesezi aceste texte și intri într-o sală de operație cât toată lumea.
Răzvan Țupa
Cătălina Ceaușescu s-a născut în 1995, în orașul Pitești. A absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Și-a continuat pregătirea cu rezidențiatul în chirurgie toracică.
Ca după o extracție reușită de corp reprezintă volumul ei de debut.



