Traditionalist convins, mereu pus pe sotii, afurisit, Huruba, cel care scrie frecvent poeme de amor pierdut si imposibil de recuperat, facand trimiteri la clasici (Eminescu, Toparceanu, Cosbuc) in contexte de regula ironice, sau punand anume cate-o expresie neaosa intr-un contex duios-romantios – o ranire a sublimului cu cate-un gest neobrazat, al lui, ori al unui animal domestic nevinovat – e in stare si de elanuri romantice si candori nebanuite: Roureaza, Doamne, o carare,/ Impodobeste-o, sfant, cu crizanteme!