„«Un om nedreptăţit de soartă, de o rară nobleţe sufletească şi de o nepreţuită înzestrare scriitoricească, Dinu Pillat s-a dovedit a fi, pentru cei care l-au cunoscut, dar şi pentru cei care l-au citit, demn urmaş al poetului Ion Pillat, întrecându-l în anumite privinţe pe tatăl său». Aşa şi-l amintea scriitorul Arşavir Acterian pe bunul său prieten, într-un articol intitulat Dinu Pillat între credinţă, creaţie şi puşcărie. În destinul fiului lui Ion Pillat, credinţa, creaţia şi puşcăria au fost nişte repere ce nu pot fi ignorate.[...]

După ispăşirea anilor de detenţie politică, Dinu Pillat nu va mai scrie niciodată literatură. Astfel încât cel mai grav atentat al regimului comunist asupra lui Dinu Pillat nu a fost tortura fizică, nici perioada anilor de detenţie, nici teroarea la care au fost supuşi prietenii şi familia, ci faptul că a ucis în el scriitorul. Arestându-i romanul şi pedepsindu-l exemplar pentru această carte, autorităţile comuniste au blocat definitiv orice dorinţă a lui Dinu Pillat de a mai scrie ficţiune.
Colaborarea lui Dinu Pillat cu Radioul a fost posibilă doar în perioada de relativă destindere a anilor ‘68-‘70 şi a fost una «dificilă». Scriitorul era fost deţinut politic iar închisoarea îi accentuase caracterul intransigent, Dinu Pillat nefiind dispus să facă niciun fel de concesii ideologice. Ştiu din poveştile redactorilor din anii ‘60 care au colaborat cu el că, în momentul în care «viza politică» a început să îi cenzureze textele, colaborarea sa cu instituţia noastră a încetat. În Fonoteca Radioului s-au păstrat doar câteva înregistrări cu vocea lui Dinu Pillat, ceea ce sporeşte valoarea documentelor sonore existente. Sunt texte despre Ion Pillat, Ion Vinea, Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu, Emil Botta, G. Călinescu, Charles Baudelaire. Lor le-am adăugat amintirile câtorva prieteni, cei mai mulţi foşti colegi de detenţie, implicaţi şi ei în «Procesul intelectualilor»”.
Fragmente din prezentarea semnată de Anca Mateescu (Aşteptând ceasul amintirilor).