„Nu se poate să nu te întrebi, din cînd în cînd, cum se face că cei virtuoşi au necazuri, în vreme ce păcătoşii o duc bine. şi, în definitiv, cum se împacă portretul unui Dumnezeu bun, iubitor, milostiv, cu existenţa ubicuă a răului în lume. Acestea sunt întrebările Cărţii lui Iov. Ea nu vine cu răspunsuri ultime. Dar îşi arată că, punîndu-şi asemenea întrebări, eşti într-o bună şi veche companie. Şi că, pînă să ai un răspuns, te poţi bucura de o capodoperă a poeziei vechi-testamentare.“ (Andrei PLEŞU)