Gheorghe Ion Mihăescu (Gib I. Mihăescu) s-a născut pe 23 aprilie 1894, la Drăgășani. A urmat școala primară în orașul natal, iar în 1905 devenea elev al Liceului Carol I din Craiova. În 1919 s-a angajat la redacția revistei Luceafărul, condusă de Octavian C. Tăslăuanu. Pe 15 februarie, același an, debutează cu nuvela Linia întâi. În aceeași revistă, a publicat alte schițe și nuvele, precum: În tren sau Figurina. În 1924, publică în revista „Gândirea”, versiunea finală a nuvelei „Vedenia”, care va face parte din volumul de nuvele ce poartă același nume și care a fost publicat 5 ani mai târziu. În 1926 publică La grandiflora și Urâtul. Primul său roman, Brațul Andromedei, apare în anul 1930. Colaborează la ziarul Curentul și publică în continuare în „Vremea”, „Viața românească”, „Boabe de grâu”, „Gândirea” și „Adevărul literar și artistic”. Se stinge din viață pe 19 octombrie 1935, lăsând în urmă o operă ce conține romane, nuvele, povestiri și dramaturgie.