Ca orice revoluţie, din orice timp, creştinismul s-a întins peste lume cu preţul multor vieţi sacrificate, a unor bătălii nesfârşite şi a sute de ani de conflicte, contradicţii, reconsiderări şi schisme. Martiriul creştin are, totuşi, un început omenesc, iar acesta este moartea primului apostol, Sfântul Ştefan, omorât cu pietre de către de un pluton supravegheat de Saul, cel care avea să devină mai târziu, una dintre cele mai puternice voci ale creştinătăţii. Harul apostolului Ştefan era atât de mare, încât apostolii l-au numit între cei şapte diaconi, iar aceştia l-au ales să-i conducă, devenind primul arhidiacon. Mărturisirea credinţei lui i-a adus sfâşitul, preoţii din Ierusalim, în frunte cu Caiafa, găsindu-l vinovat de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Cei care au asistat la judecată, printre ei numărându-se şi Sfântul Apostol Luca, au povestit că, înainte de pronunţarea sentinţei, cei care l-au privit pe Ştefan au văzut un înger. Înainte de a muri, însă, are şi prima teofanie înregistrată vreodată, cuvintele sale fiind Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu. În timpul lapidării rosteşte, precum Hristos cu doar puţin înainte, Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!.Pe cel care a devenit prima floare neveştejită în cununa Bisericii, numele de Ştefan însemnând cunună, e serbăm în fiecare an pe 27 decembrie.