Volumul cuprinde patru piese scrise de-a lungul timpului în cadrul rezidenței de scriere dramatică Drama 5, organizată de Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca, unite tematic de problematicile referitoare la minoritățile sexuale și de gen pe care le abordează.

Piesa „Tatăl meu, preotul” de Gabriel Sandu, a fost scrisă în 2016, în cadrul primei ediții a rezidenței, în proximitatea referendumului pentru familie, și spune povestea inspirată dintr-un caz real a unui preot activ în mișcarea pentru schimbarea definiției familiei din Constituție și relația acestuia cu fiul său homosexual. „Toate astea vor fi ale tale” de Selma Dragoș (2020) spune povestea unei femei queer care moşteneşte o casă în oraşul de provincie în care s-a născut. Încercările ei de a-și lua casa în posesie și de a-și crea acolo o familie cu partenera sa se ciocnesc de atitudinile cu grade diverse de reticență ale unui grup pestriț și familiar de vecini, rude, concetățeni. „Teo&Emi trăiesc istorie (melodramă queer în 4 acte)” de Alexandru Mircioi (2022) trasează povestea de dragoste dintre doi bărbați, într-o Românie alternativă în care tocmai s-au legalizat căsătoriile între persoane de același sex. De-a lungul celor câteva decenii petrecute împreună, cei doi se schimbă, se îndepărtează și se reapropie, consumați de dramele mărunte ale vieții lor și de evenimentele mari care schimbă lumea din jur. În „Miceliu – manifest pentru contaminarea dintre specii” (2023), Rin testează o empatie radicală, atotcuprinzătoare, în care legăturile nevăzute dintre organisme devin vizibile, iar limbajul folosit, eludând orice distincție de gen, se străduiește să reflecte această nouă perspectivă asupra vieții, deschizând o importantă discuție despre relația dintre limbă și gândire, inclusivitate și posibilitatea schimbării unor sisteme de idei.
Cele patru piese sunt însoțite de interviuri cu autorii lor realizate de Oana Hodade, precum și de două texte de contextualizare scrise de Alexa Băcanu și Bogdan Georgescu.