O tînără coboară pe scara de urgenţă a unei autostrăzi suspendate. Intenţionează să ucidă un om. În altă parte a metropolei, un profesor de matematică e de acord să rescrie romanul unei fete dislexice. Fără s-o ştie, cei doi se caută, iar acţiunile lor declanşează o adevărată avalanşă de evenimente, pentru că la Murakami poveştile simple nu sînt niciodată astfel. În spatele realităţii banale se ascund întotdeauna tenebre periculoase, iar trecutul nu se lasă nici rescris, nici uitat cu uşurinţă. Tînăra ucigaşă şi profesorul de matematică descoperă treptat că au stîrnit din umbră forţe colosale care ameninţă însuşi destinul lumii. Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste, dar în acelaşi timp este o meditaţie asupra fanatismului şi a violenţei pe care acesta o provoacă. Nu în ultimul rînd, 1Q84 ridică o întrebare asupra existenţei libertăţii, indiferent de formele ei de expresie.
nul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, Haruki Murakami s-a născut în 1949. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Experienţa de proprietar al unui bar din Tokio în care se cînta jazz (reflectată în romanul său din 1992, La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvîntul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cîntă vîntul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vîndut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017).