27 de pasi. Zece ani mai tarziu

Editie noua, revizuita si adaugita. Contine o prefata lamuritoare despre cum s-a scris cartea, o selectie inedita de fotografii color, plus cinci capitole proaspete care descriu cele mai semnificative evenimente din ultimii ani. Zero impuscaturi. Nicio evadare.

In acest volum extins, Tibi Useriu reia temele sale obsesive legate de spatiile vaste, de libertate si traume din copilarie si ne povesteste cum arata viata unui alergator de anduranta la Cercul Polar dupa ce si-a parcat echipamentul si sania in sopronul Asociatiei Tasuleasa Social.

Printre acestea amintim aventurile de la Yukon, o cursa la poalele muntelui Everest, rolul jucat in crearea potecii Via Transilvanica alaturi de fratele sau Alin Useriu, alergarea de 1.400 de kilometri alaturi de prieteni, spaima de a creste un copil si cum e sa visezi aproape saptamanal ca te afli intr-o inchisoare de maxima securitate.

Iar peste toate, atunci cand nici macar Tibi nu mai credea, ni se descrie intoarcerea surprinzatoare la 6633 Adventure Series in martie 2025.

Iata cuvintele din prefata noului volum:

“De-a lungul anilor, multi oameni mi-au cerut o continuare a cartii 27 de pasi. Dar ce poti sa mai scrii cand ai spus deja totul? Viata mea, chiar daca pare sa inchida in sine mai multe vieti, este una singura, aceeasi. Iar povestea contine cam tot ce merita stiut.

Am ales, asadar, o solutie de compromis. Am decis sa adaug cateva capitole noi in care sa relatez cele mai semnificative fapte traite in ultimii ani. S-au intamplat miracole mici si mari care ar putea fi interesante si pentru altii, nu doar pentru mine.

Unele sunt lectii utile de viata, altele lectii de smerenie, un melanj de mici victorii cu ratari monumentale, alternand cu perioade linistite in care nu se intampla ceva memorabil. Doar viata, care trece si ea, la fel ca timpul.

Intre timp, am devenit subiect de film, era sa inghet in pustiu la capatul lumii, era sa mor intr-un sant nu departe de casa, invat sa cresc un copil, lucrez in continuare la maturizarea copilului din mine si, recunosc, uneori inca lupt sa ma impac cu un trecut tumultuos, care se tine scai de mine.”