O carte ingenioasă care compune o biografie a metamorfozei, a invizibilizării și izolării sociale a vieților non-umane considerate „periculoase și sălbatice,” a vieților scoase din viață, instrumentalizate și a corpurilor „blestemate,” ferite vederii, stigmatizate. În această lume a țarcurilor și a supremației omului asupra vieții umane și non-umane, a înstrăinării și singurătății, a precarizării și vulnerabilității sunt chestionate și reprezentările colective ale omului asupra animalelor non-umane, a limbajului verdict asupra vieților acestora, a performării pentru amuzament și a dominației ca spectacol, a așa-zisei civilizații, dar și literatura ca artă pură, necontaminată de hibriditate și „anomalie.” O carte în răspăr, cu accente satiric-alegorice, care face loc vieților izgonite și speranței ca practică transformatoare și revelatoare de sens. (Medeea Iancu)
La limita dintre fabulă și bildungsroman, acest experiment inedit explorează întâlnirea și încâlcirea dintre om și animal cu deveniri și treceri neașteptate de la o lume la alta, lumile în care existențele vii și non-vii au fost clasate, închise și separate brutal. În cele mai multe texte de zoopoetică, dimensiunea etică se construiește în jurul contestării diferenței dintre om și animal ca absență a limbajului sau a rațiunii creatoare.
Cartea Cosminei supune analizei o altă diferență peste care adesea am trecut cu dezinteres sau din neatenție – capacitatea de a visa. În principiu, visul nu se confundă nici cu limbajul, nici cu imaginarea, fiind în sine un produs al lumii materiale care participă și el la formarea unei culturi. În acest sens, 87 de trucuri nemaivăzute la ecvide critică subtil nu doar relația dintre om și animal, cât mai ales relațiile tradiționale dintre animalele umane, acele legături de tipul celor familiale și de muncă, pe care le extindem fără rușine asupra tuturor ființelor pentru a îngrădi și limita orice alt tip de relaționare cu formele de existență ale lumii.
Dacă realitatea înseamnă aceste relații încremenite, atunci visul devine prezența materială a unor posibile legături neexplorate și trecute sub tăcere. El nu are nimic ideal și „dintr-o altă lume”. Este doar o nouă cale de reevaluare și transformare a întâlnirii dintre specii și lucruri. (Iulia Militaru)