Titlul conţine această frământare a fenomenologului care, profitând de răgazul reducţiei, mai visează încă la descoperirea triumfală a absolutului dar este trezit la realitate de cercurile concentrice ale reducţiei care se strâng în interior. Pentru a nu fi prins la mijloc, veşnicul debutant în filozofie se retrage pe margine, de unde spectacolul fascinant al transformării cercului în punct, al multiplului în unu, îl lasă cu gura căscată. Nemaiavând ce să reducă, fenomenologul îşi încheie sarcina. De acum înainte totul este tăcere. Textul spune: pentru toate acestea ne lipsesc cuvintele. Intervalul de la absolutul interior până la inaccesibilitatea acestuia, recunoscută în formula interiorului absolut, este acelaşi interval pe care descripţia îl parcurge în drumul ei spre tăcere. Ceea ce nu este conţinut în titlu este faptul că fenomenologul, urmărind absolutul, este absorbit tot mai în interior de o sete care-l soarbe, de o forţă centifugală care îl poartă până la limita unde interiorul e atât de pronunţat încât s-ar părea că un interior mai strâmt ca acesta nu poate fi imaginat.