Prozator nouazecist de prim-plan, trecut pe la Cenaclul Universitas (condus de Mircea Martin), Marian Ilea publica acum primul sau roman, Acei minunati ani (un proiect, de altfel, mai vechi, anterior volumelor sale de povestiri). Afirmat cu volumul de povestiri Desistea (1990) si un foarte fecund autor de proza scurta – multe dintre texte fiind publicate online pe Literomania, al carei colaborator fidel este –, Marian Ilea se remarca, in scrisul sau, prin cateva note specifice (si inconfundabile): plasarea la granita sau proza de frontiera (interculturala) – Mittelstadt este un topos recurent la el; proza de transcriere orala, care pastreaza intacta savoarea dialectala si rurala. Cele doua sunt prinse intr-un indicibil si straniu stil poetic, aproape oniric (sau fantastic), care te hipnotizeaza si te antreneaza in jocul lui de la primul la ultimul rand. Asa se intampla si cu splendida proza a copilariei din Acei minunati ani, unde observatia sociala lasa locul nostalgiei autobiografice si evocatoare.
Adina Dinitoiu