Lucrarea tratează una dintre tendințele apărute la finalul celui de-al Doilea Război Mondial și anume politica de secesiune din Europa Centrală și de Est, luând ca exemplu spațiul românesc și politica revizionistă a populației maghiară. După o serie de considerații de ordin general cu privire la termeni precum dreptul minorităților, secesiune, autodeterminare sau autonomie, se face o trecere în revistă a tuturor acțiunilor revizioniste întreprinse pe teritoriul României de către reprezentanții populației minoritare maghiare cu sprijinul altor state, în principal al Ungariei.