La peste trei decenii distanță față de momentul exuberant al schimbării de regim, Iulia Popovici vine să deconstruiască derapajele noastre de memorie, legendele, miturile și mistificările (voluntare și involuntare), privitoare la politicile culturale aplicate pe viața teatrală, coagulate în perioada de tranziție, și reconstruiește din fărâme o realitate deloc confortabilă. […]
Coroborând fertil perspectiva istorică, cea a analizei ideologice și coborând în adâncurile neexploratelor documente de arhivă (administrative, juridice, de presă etc.) completând golurile prin rapelul la scrieri memorialistice, interviuri publicate în diverse perioade, dar realizând interviuri obținute punctual, autoarea dezvăluie, printr-o argumentație arborescentă, contradicția iremediabilă, irezolvabilă, dintre anticomunismul metodic al primului deceniu tranzițional și oroarea aplicării legilor economiei de piață în câmpul culturii.