Aceasta carte este aidoma clopotului, pe care marinarii il foloseau pe vremuri drept avertizare, cand erau inghititi de marile bancuri de ceata, aidoma clopotelor copilariei din asezarile transilvane, precum si a celor de pe toate meleagurile crestine din lume, cu sunetul lor atat de adanc, misterios, ampretant si fascinant. Din toata suferinta, durerea, neputinta, mahnirea, ceea ce ramane e mereu doar iubirea. Si-i toamna in adanc de ape. Si-aud frunzele uscate cazand peste carti, peste crucile cazute la pamant. Ziua de maine a ramas cu mult in urma mea. Muribunzii inchid ochii, ca cei in viata sa-i deschida, cat mai larg. O viata de om, mai nimic, daca pentru ea nu s-a oprit timpul, macar o data. Si deodata am simtit cum ma mistui prin sunet de clopot in vechea cruce de pe colina copilariei.