Adam si Eva

Publicat în anul 1925, romanul Adam și Eva de Liviu Rebreanu a fost inspirat de o întâmplare reală, trăită de autor în 1918, la Iași, când acesta a simțit un intens sentiment de déjà-vu în momentul în care a întâlnit o femeie necunoscută. Această întâmplare simplă i-a inspirat autorului tema reîncarnării și a iubirii predestinate.

Pe de altă parte, Liviu Rebreanu a afirmat că opera își are originea în adolescența sa, în primele sale trăiri erotice, care au stat la baza celor șapte vieți ale celor două suflete care se caută, se întâlnesc și se despart de-a lungul secolelor din „Adam și Eva”.

Romanul scoate la lumină o latură mai greu de intuit a fostului absolvent al Academiei Militare, cel care avea să ajungă ulterior sublocotenent în armata austro-ungară. După „Ion” și „Pădurea spânzuraților”, puțini ar fi anticipat că metempsihoza va deveni una dintre temele sale de interes. Totuși, această direcție nu ar trebui să surprindă, dacă ținem cont că, mai târziu, Rebreanu avea să mărturisească despre „Adam și Eva” că îi este cea mai dragă dintre toate scrierile sale:

„Din tot ce-am scris până acum, «Adam și Eva» mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranță, dacă nu chiar mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc, în sfârșit, pentru că «Adam și Eva» e cartea iluziilor eterne...” – Liviu Rebreanu

În ciuda faptului că tema a mai fost abordată în literatura română de Mircea Eliade și Mihai Eminescu, criticii literari au recunoscut originalitatea lui Rebreanu, spunând că romanul lui se deosebește considerabil de încercările similare ale celor mai sus amintiți. Privind dincolo de „granițele” literaturii românești, Tudor Vianu compara acest roman cu poemul dramatic „Tragedia omului” a scriitorului maghiar Madáh Imre, în care cuplul Adam și Eva reapare de-a lungul istoriei.

Pe de altă parte, nu ar trebui să ne surprindă atât de mult tema metempsihozei la un scriitor realist cu tendințe naturaliste, în condițiile în care este recunoscut faptul că tematica lui Rebreanu este extrem de variată, nu întâmplător, el rămâne momentul de referință și punctul de plecare în orice analiză a prozei romanești din primele decenii ale secolului XX .

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Târlișua, Bistrița-Năsăud, România – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare-Podgoria, Ștefănești, Argeș, România) a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române. Este considerat, întemeietorul romanului modern în literatura română și unul din marii scriitori români din secolul al XX-lea. Printre cele mai importante romane ale sale se numără: Ion, Pădurea spânzuraților, Răscoala, Ciuleandra, Adam și Eva.