De la primele texte pe care le-am citit din Emil Cioran, l-am „suspectat” pe acest „gânditor negru”, pe acest cinic fabricant de teorii despre sine și despre lume, de o adâncă religiozitate. De o religiozitate deturnată literar în „negație” mai bine zis, am văzut îndoiala „întemeietoare” în fibra fiecărui silogism. De asta, când scriitorul creștin Calinic Argeșeanul, ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, ne-a oferit propria interpretare a unor silogisme cioraniene, am luat acest lucru drept o încercare de lectură a operei lui Emil Cioran în cheie creștină, o recuperare necesară pentru cultura noastră a unuia dintre cei mai importanți gânditori ai secolului trecut. Fiul preotului din Sibiu, rătăcit într-o Franță atee, se întoarce astfel, cu timiditate, între simbolurile imprimate sensibilității și miniții încă din copilarie. (Adrian Alui Gheorghe)