„Cine a citit odată o carte de Grigore Vieru va reveni, cu siguranță, la textele acestui mare poet. Adulții îl vor reciti pentru că descoperă în ele «luminile și umbrele sufletului» (Petru Creția), partea nevăzută a lucrurilor pe care credem că le cunoaștem, profunzimea, frumusețea și înțelepciunea Cuvântului. Copiii – pentru că versurile sale sunt limpezi ca roua dimineții («acest geniu al ierbii/ care e roua»!), au mereu un zâmbet în colțul gurii și te încurajează să-ți crești aripi pentru zbor înalt.

Ce nume o fi având magnetul ascuns în poezia vieriană?

Talent?

Muncă?

Dragoste?

Noblețe sufletească?

Mai degrabă, toate la un loc. Și, bineînțeles, Credința. Toți marii poeți își scriu versurile în colaborare cu Dumnezeu. ”

(Vasile Romanciuc)