Luc și Maia se întâlnesc în copilărie și încep o prietenie aparte, care se va transforma apoi într-o iubire acaparatoare, întinsă pe cinci decenii, o lume de sine stătătoare care le servește ca fundal pentru creație artistică și pentru o constantă evoluție personală, un drum care trece printre obstacole, lupte interioare, introspecții și întrebări, până în ziua în care Luc are nevoie de o inimă nouă…

„Am pus întotdeauna în cărți în special lucrurile care mi-ar fi plăcut să existe într-o măsură mai mare în lume, pe cele pe care mi-aș fi dorit să le întâlnim mai des. De la un timp, parcă realității i-au cam lipsit poveștile de dragoste care să te copleșească și să te inspire, așa că m-am gândit să scriu eu una.” (Cristina Nemerovschi)

„Pentru că inima mea nu e făcută din mușchi și vase de sânge. E construită din amintiri, din nopțile în care ne-am jurat să fim mereu totul, e făcută din lumina și soarele zilelor în care am alergat ținându-ne de mână, din micile gesturi în care ne-am dăruit tot ce aveam, ne-am pus unul pe celălalt mai presus de sine. Inima mea, și a tuturor celor care iubesc cu adevărat, nu e doar un organ care pompează sânge, ci este esența tuturor lucrurilor simțite, este un caiet în care s-a scris absolut tot ce ne-a construit de-a lungul timpului. Inima mea este poza în care ne regăsim noi doi de la zece ani până la șaizeci și șapte, un colaj în care putem vedea ce am fost, ne putem contempla versiunile mai tinere și putem face pace cu ele, putem face pace cu timpul, cu rănile văzute și nevăzute, provocate de o existență care nu și-a pus opreliști și a refuzat potecile ușoare. Inima mea ești tu și inima ta sunt eu.”