„Ajuns din urmă” este un fragment din vastul jurnal pe care Liviu Ioan STOICIU îl publică, în reviste de mai mulţi ani; segmentul acesta cuprinde perioada tulbure, problematică a anilor 1987-1988, vremuri „infecte”, când, față cu agresiunea sistemului ideologic, social şi economic al ve­chiului regim ce trece peste cotele de avarie, unde a funcţionat o jumătate de secol, poetul se repliază între poemele de care se lasă scris şi în notaţiile unui jurnal care provoacă textul liric, într-o geneză reciprocă, ivind ceea ce autorul însuşi numeşte jurnalul-poem.

Ioan HOLBAN