A fost odată ca niciodată, în miezul iernii, o regină care ședea la fereastră și cosea. Privind de la pervazul negru ca abanosul cum fulgii de nea cădeau din văzduh, se înțepă în deget și trei picături de sânge căzură pe zăpadă. Roșul acela se vedea atât de frumos pe albul strălucitor, încât își zise în gând: Ah! Ce n-aș da să am un copil cu pielea albă ca zăpada, cu buzele roșii ca sângele și cu părul negru ca abanosul!