Exista carti care au misiunea de a deschide alte drumuri, desi cartile in sine sunt rezultatul unor gandiri anterioare. Ceea ce a scris acum Valentina Sandu-Dediu cred ca se situeaza pe un asemenea traseu.

Ceea ce este prezent in acest volum ca sambure al intregului demers situeaza discursul pe un registru grav si mereu invadat de descoperiri. Citind paginile dedicate Stilului, ne intrebam fireste cate raspunsuri mai sunt posibile intr-o chestiune fara sfarsit. Cu fiecare dintre acestea, se iveste o alta fereastra deschisa, ceea ce face din primul capitol, Despre stilul muzical, un autentic impuls pentru comentarii aditionale in jurul unui „fir rosu” sau de alta culoare distinctiva. Tot ce spune autoarea este in mod voit un refuz al definitivului si o acceptare a negocierilor intelectuale.

Suntem convinsi ca ne aflam in fata unei lucrari care ne conduce, de la o etapa la alta, in existenta profesionala a Valentinei Sandu-Dediu. Acest volum, autentica „valiza cu idei, studii si lecturi”, este purtat de autoare cu o linistita intelegere a preocuparilor sale, departe de dramaticele confruntari pe care le descoperim totusi in substratul expunerilor, in eventualitatea presupusa a unor dezbateri. Impresia generala la lectura este cea a aditionarii de argumente, idei, repere si definiri, sub semnul unei personalitati ce isi proiecteaza si desavarseste intre timp propria arhitectura. Actiunea este utila si celorlalti, prin ce a realizat acum, adica ceea ce se numeste, in arta sau stiinta, o „carte de invatatura”.