Există mai multe răspunsuri la întrebarea de ce nu a fost observat poetul ca fiind unul de prim rang. Un răspuns îl indică lipsa unei ediții mai complete și care să depășească redarea rigidă a situației din manuscrise, al doilea trimite la dezvoltarea impetuoasă a poeziei românești din ultimele două secole, dezvoltare care a împiedicat vizibilitatea acestei poezii, un al treilea îl explică realitatea că poezia de după Eminescu până după al doilea război spre anii 60 ai secolului 20 nu s-a arătat interesată, și în condițiile unui mediu politic ostil ori indiferent, de universul amoros, creația eminesciană impunând impresia că nimeni nu-l poate egala – din trecut sau viitor.