În dimineața aceasta, Alice e singură acasă. Se luptă din greu să‐și termine disertația. Îi plac compunerile. Descrierea unei călătorii, a unei aniversări sau a unei întâlniri sunt exerciții pe care de multă vreme le face cu plăcere. Acum însă, cum să se organizeze? E pentru prima oară când trebuie să compună un text argumentat, să cumpănească părțile pro și contra, să sus‐ țină niște idei. Nu știe cum să procedeze.
Mom s‐a dus la cumpărături, nu e nimeni care s‐o supra‐ vegheze, așa că Alice visează cu ochii deschiși, urmărește cu privirea o rază de soare, o păsăruică de pe peluză, se uită lung la pisica ei, Dina, care doarme pe canapea. „Ce liniștită e!“ își zice în gând Alice. Parcă trăiește în altă lume, fără griji, fără războaie, fără temeri, fără întrebări.
De la o vreme, Alice are tot mai multe întrebări și neliniști. Se gândește întruna la viitorul planetei, la supraviețuirea umanității. De ce se războiesc oamenii? De ce distrug Pământul, animalele, viața? Ce s‐ar putea face pentru a opri acest măcel?
Cum să trăim cu toții, atât de diferiți unii de alții, fără a pustii această lume? E oare cu putință? Ce cale ar fi de urmat?