Cea mai nouă și mai emoționantă poveste a uneia dintre cele mai iubite autoare din România, Irina Binder
– Am scris o carte despre noi
O poveste emoționantă și înduioșătoare, desprinsă din realitatea fiecăruia dintre noi, cu personaje recognoscibile și palpabile, care îmbină nuanțele iubirii și ale prieteniei, cu pierderea, suferința și trădarea, dar nu fără a oferi cel puțin o lecție de viață și o doză de optimism cu care să înfrunți mai ușor problemele, demonii interiori sau prietenii falși.
O poveste cu și despre oameni. Despre trădare și despre puterea de a o lua de la capăt. Despre boală și despre puterea de a te vindeca. Despre iubire și curajul de a simți din nou.
Recenzii la cărți anterioare
„Am râs, am plâns, am sperat, am suferit, toate în câteva ore cât am citit cartea. Sinceră să fiu, nici nu știu exact ce aș putea spune pentru a putea reda exact ce am simțit în acest timp. Am trăit cu personajele fiecare secundă... și nu găsesc alte cuvinte decât – mulțumesc – pentru sentimentele trăite.” – Ioana
„Nu sunt genul de persoană înnebunită după cărți, de obicei nu rezist mai mult de 15 pagini, dar de ieri până azi am devorat cartea. Pur și simplu m-a surprins. E o poveste uimitoare de viață, din care oricine are de învățat. Mie una, mi-a atins sufletul și îmi doresc ca toată lumea să descopere și să trăiască scrierile tale.” – Raluca M
„Minunat... Atunci când am citit, mi-am imaginat totul, parcă făceam parte din poveste, parcă luasem parte la toate evenimentele. Mi-au dat și lacrimile la un moment dat, lucru care nu mi se întâmplă foarte des. Pur și simplu minunat tot ce scrie fata asta!” – Andreea H
„O să revin la cărțile Irinei ori de cât ori o să am nevoie de o vorbă caldă, niște idei sau sfaturi bune. Când e neliniște în suflet, tare bine alină!” – Aurelia
„Am citit toate cărțile Irinei. Sunt atât de sensibile, de frumoase și atât de pline de lecții de viață, încât nu am cuvinte să-i mulțumesc că există și că ne oferă din preaplinul ei.” – Irina S
„O ador ca autoare. Ador cărțile ei! Le-am citit pe toate cu sufletul la gură, cu lacrimi șiroind pe obraji, cu emoții și zâmbete la anumite pasaje. Am trăit cărțile până la ultima pagină și m-am întristat când le-am terminat. Îmi vin în minte mereu fragmente din cărțile Irinei, chiar îți rămân întipărite în suflet trăirile ei și nu ai cum să nu te îndrăgostești de ceea ce scrie.” – Maria R.
Fragment din carte
Dragostea întregește un om, i-a răspuns prompt el. Nu știu la ce miracol speri tu, nu știu ce aștepți, nu știu ce planuri ai și nu am idee de ce amâni să te lași iubită și să iubești. Dar, prietenă scumpă inimii mele, ar trebui să știi că nimic nu te poate completa și nu te poate face mai puternică și mai fericită decât dragostea cuiva, decât iubirea și grija cu care te poate sprijini un alt suflet. Pentru că noi, oamenii, asta facem – sau cel puțin asta ar trebui să facem – ne sprijinim unii pe alții. Dar se pare că tu ai o ordine a ta, una de neînțeles pentru mine, recunosc.
Fiindcă nu i-am înțeles niciodată pe oamenii care amână să fie, pur și simplu. Care amână să se bucure de propria ființă și să-și trăiască viața exact așa cum este în fiecare moment al ei, să lase lucrurile să se întâmple așa cum vin, fără a aspira la perfecțiune, la lucruri ideale, greu de împlinit, uneori imposibil de găsit oriunde ai căuta. Care uită cât de importantă este fiecare clipă pe care o trăiesc și care cred că doar atunci când își vor atinge anumite obiective vor fi reușit să demonstreze, lor și celorlalți, că sunt suficient de buni și că abia atunci vor merita să se bucure de viață și de tot ceea ce vine la pachet odată cu ea, oameni minunați altfel, dar care consideră că au nevoie de aceste victorii personale ca să fie apreciați și iubiți.
Și uite așa trece viața pe lângă cei care amână să trăiască până atunci când vor ajunge să aibă greutatea „ideală”, până atunci când își vor renova locuința, până ce-și vor schimba mașina cu una mai grozavă, până ce, cred ei, vor fi mai frumoși, mai bogați, mai buni și mai cine știe cum pentru a fi acceptați de ceilalți. Uitând că, și dacă am fi perfecți, tot nu am putea mulțumi pe toată lumea. Și mai ales uitând că tot ceea ce are un om mai frumos și mai valoros se află în inima sa. Că noi, oamenii, în adâncul inimii noastre nu ne dorim și nu căutăm forme, noi iubim suflete.