Roman al conștiinței, în buna tradiție dostoievskiană, Am ucis pe Dumnezeu tratează drama metafizică a unui pictor bucureștean, frământat de problema existenței lui Dumnezeu.

Adrian Vornicu, fiu de preot și fost seminarist, pune la îndoială existența lui Dumnezeu. Pictor fiind, se consideră un demiurg, ridicându-și creația artistică la nivelul celei divine. Intră în scenă Demian, un alter-ego demonic, menit să-i atâțe necredința. Pictorul caută răspunsuri la dilemele sale mistice, stând de
vorbă cu deținuții din închisoarea Doftana. Episoadele succesive de „iluminare” par rătăciri ale unei minți pe cale de a înnebuni. Întâmplările se succed halucinant, într-o (supra)realitate grotescabsurdă. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a conștiinței, întocmai ca în Crimă și pedeapsă.