Această lucrare a fost începută ca un studiu empiric rezultat din experiența mea ca ambasador la Washington în anii 1996-2000 – fiind astfel inevitabil legată de evoluțiile politice și economice remarcabile din perioada Administrației Clinton – și a fost continuată, pe aceeași bază empirică, în contextul poziției de ministru de externe între anii 2001-2004, având deci în prim-plan aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană.

Finalizarea lucrării s-a produs după implicarea mea în politica la vârf. O viziune mai ideologică, social-democrată și progresistă a marcat capitolele dedicate României și mode­lului social și economic românesc.

Dezvoltările spectaculoase de la începutul anului 2000, spargerea bulei speculative, scandalurile Enron și WorldCom, trecerea de la surplus la deficit bugetar și, bineînțeles, 11 septembrie, au lărgit aria de cuprindere a lucrării. Similar, perioada de ministeriat și actualitatea temelor de integrare europeană m-au condus la adăugarea componentelor dedicate modelului european de dezvoltare și economiei europene, precum și a interdepen­dențelor și competiției cu economia și modelul american. Tensiunile politice și economice dintre UE și SUA, acutizate de criza irakiană, m-au încurajat să evaluez traseul și interesele României ca viitor membru UE și ca aliat privilegiat al SUA în Europa, într-un capitol de încheiere. Lucrarea poartă amprenta experiențelor directe petrecute în diplomația și politica româ­nească și în contact cu evenimente, personalități și instituții care au influențat cursul tranziției românești. Aceste experiențe de viață și-au pus amprenta în mod decisiv asupra modului de a gândi și vedea lumea și rostul României în Uniunea Europeană și NATO, ca parte regăsită a lumii occidentale.

Autorul