Fiind Amintiri și nu jurnal, memorialistica lui I. Negruzzi este un text sintetic și corect despre viața internă și cea manifestă, radiantă, în aria culturii românești a „Junimii” ieșene. El a împrumutat întâlnirilor literare ceva din umorul său vital, îngăduind ironia spontană, mizând pe efectul vesel al anecdotelor.
Textul nu e ordonat cronologic, dar nu lipsesc din amintiri datele cronologice importante din istoria acestui crucial fenomen cultural desfășurat, pe multiple planuri, în perioada ieșeană: literar, lingvistic, educațional.
Amintirile lui Iacob Negruzzi istorisesc întâlnirea fericită a intelectualității românești, formată la Viena, Paris sau Berlin și care, revenită în țară, a colaborat substanțial la procesul de modernizare a culturii naționale.
Elvira SOROHAN