Primele amintiri ale lui Vasile Moldovan din timpul Revoluției au apărut în revista Transilvania, numerele 12, 13 și 14 din anul 1877, sub titlul de „Episoade și scene de la Abrud, din mai 1849”. Intenția anunțată de Vasile Moldovan a fost să facă lumină asupra unor aspecte controversate din timpul evenimentelor din Munții Apuseni, cum ar fi, de exemplu, să apere memoria prefectului Ioan Buteanu, ucis în împrejurări tragice, de acuzația că ar fi acceptat organizarea unor batalioane românești care să lupte în armata revoluționară maghiară.

Textul integral al memoriilor a fost tipărit la câteva luni de la moartea sa, Gazeta Transilvaniei publicând anterior, în mai multe numere, câteva fragmente din volum. Cartea a fost scoasă la cunoscuta Tipografie Andrei Mureșianu din Brașov, editorul fiind Traian Horea Pop, căsătorit cu Leontina, fiica mai mică a autorului. Acesta a respectat astfel dorința socrului său ca amintirile să fie tipărite numai după moarte, chiar dacă manuscrisul era finalizat încă din anul 188515.

Chiar dacă nu se numără printre cei mai cunoscuți lideri revoluționari transilvăneni, Vasile Macariu Moldovan este reprezentativ pentru generația tinerilor învățăcei proveniți din școlile greco catolice ale Blajului care au mobilizat și îndrumat în mod direct „poporul” în sprijinul Revoluției.