„[…] îmi trimite impulsuri nervoase ce-mi sfârâie în ceafă de parcă aș avea o duzină de cabluri neizolate.”, parcă îmi zic citind romanul lui Dorian Dron, unul plin de peripeții, abrupt într-o cursivitate lină, ca un cântec liniștitor care, pe alocuri, e întrerupt de rafala de tobe ce te face să tresari, autobiografică sau nu, o poveste captivantă, despre al cărei autor cu siguranță vom mai auzi. - Dan Ciupureanu
„Amintirile unui spălător auto” de Dorian Dron e cartea umilinţei prin care trebuie să treci pentru a avea două zile de relaxare, distracţie şi iubire la mare, la vară (sau, cum zicea Eminescu, „O, cere-mi, Doamne, orice preţ pentru o oră de iubire…”), exact ca la Paraziţii, care spuneau că în România „cu un salariu nu mai cumperi o zi de mare, la vară”. Protagonistul, Mihnea, student la Facultatea de Litere Braşov, vine-n vacanţă acasă, în Dâmboviţa, unde mamă-sa îl convinge să se ducă să muncească vreo lună la o spălătorie auto, să aibă şi el un ban de buzunar. Astfel, trece printr-o experienţă îngrozitoare, o lună de umilinţă totală, doar chin şi jigniri – şi din partea colegilor, şi a clienţilor („Asta e zicala aici: descurcă-te! Pe nimeni nu interesează dacă ai sau nu nevoie de vreun lucru. Tre’ să te descurci cu ce găsești. Altfel, în câteva minute, un client te poate face troacă de porci, te poate amenința, înjura, termina psihic, iar a doua oară nu-l mai vezi. Își ia frumos hârbul și se duce la concurență. Așa se pierd clienții și tot tu pici de prost”). Limbajul e, fireşte, de cartier, suburban la max şi agramat la greu. Dacă a meritat sau nu jertfirea vedeţi dacă citiţi cartea pînă la capăt, unde Mihnea vă transmite salutări de la mare. - Mihail Vakulovski