De la Alexandru cel Mare la Hannibal, de la Nabucodonosor și Arhimede la lordul Byron și Dante, un arc peste mileniile cuceritorilor romani, bizantini, arabi și nomazi a căror măreție triumfă în șoaptă. Puterea și gloria efemeră a imperiilor, o carte strălucitoare, sofisticată și încântătoare: Tyr, Cartagina, Siracuza, Ravenna și Antiohia concurate doar de Roma, Constantinopol și Ierusalim.

Un tărâm mitic, un țărm care a fost martorul celor mai grandioase civilizații ale lumii, de la zămislire până la pustiire, ce ascunde în străfunduri colbul civilizațiilor pierdute și nave pline de comori.

O imensitate de apă ce a fost odată cheia puterii globale, un spațiu al traversării și al întâlnirii, de fapt centrul lumii pentru vasele încărcate din toate zările, și spre toate zările, cu mătăsuri, ceramică, alimente, meșteșuguri și oameni care purtau cu ei limbi, culturi, idei și, uneori, arme.

De-a lungul acestor țărmuri străvechi au strălucit cele mai vechi cetăți din lume, din a căror grandoare nu a mai supraviețuit nimic, deoarece distanța de la măreție la anonimat este surprinzător de fragilă. Aceste orașe sunt adevărate palimpseste, cu straturi peste straturi de istorie, cultură și identitate, fiecare făcându-l de neînțeles pe cel de dinaintea lui, fără să excludă pâlpâiri apărute pe neașteptate la suprafață.