Tomul de fata pune in discutie "actualitatea" frumosului. Mai este acesta o categorie estetica "solara", de referinta, dispusa a legitima practicile artistice emergente? Sau, dimpotriva, evolueaza intr-o lumina estompata, crepusculara, care ii diminueaza relevanta? Spre ce directii se orienteaza interesul artistic actual? Cum poate fi conciliat vocabularul traditiei cu radicalismul insurgent al avangardelor?