„Desi promoveaza o morala rigida, aproape matematica, cu mult diferita de morala crestina fundamentata pe relatia de iubire intre om si Dumnezeu, om si semeni, confucianismul numara peste 200 de milioane de adepti mai ales in China, Coreea si Japonia. Ceea ce-i leaga pe membrii acestei comu­nitati nu este atat dimensiunea religioasa a acesteia, cat cea morala si etica, care este un element de identitate a societatii chineze contemporane. De altfel, cercetari la granita intre psiho-sociologie, istorie a mentalitatilor, stiinte politice, geopolitica si eco­nomie explica intrumentalizarea confucianismului.

Un fel de incercare de sincronizare cu modernitatea printr-o intoarcere la trecut, mai exact la Confucius. Nu e aici vreun paradox ci chiar o nepotrivire in reabilitarea filosofului antic pe care partidul unic l-a vazut, pret de mai bine de jumatate de secol, ca pe o forta reactionara; acum cincizeci de ani, chinezii erau indemnati (constransi e termenul corect) sa evacueze din limbajul curent numele lui Confucius. Azi, confucianismul a reintrat in lexicul uzual si a derivat astfel ceea ce politologii numesc: noul confucianism; acesta a devenit tema de celebrare publica pentru prima data, dupa 90 de ani, in 2010.“ - Lucian Pricop