Operă pianistică unicat în literatura muzicală a secolului al XX-lea, Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus inaugurează finalul perioadei religioase a lui Messiaen, fiind scrisă la finalul celui de Al Doilea Război Mondial. Compozitorul utilizează o tehnica pianistică impresionantă pe o scriitură complexă, într-un limbaj muzical original, influențată de o viziune orchestrală / organistică, de teologie, știință și poezie. Din acest ultim punct de vedere, prin tematica maternității abordată, Privirile pot fi considerate o replică muzicală a operei poetice a poetei Cécile Sauvage, mama compozitorului și a volumului de poezie scris de aceasta, L'Âme en bourgeon.

Rezultă astfel un fascinant eclectism sonor în cadrul unei arhitecturi formale masive, similară catedralelor gotice, în care ritmuri indiene decî-tâlas evocă imagini suprarealiste, în care cântecul de păsări este asociat teologiei și în care propria biografie sau influențe ale istoriei contemporane se reflectă într-o violență sonoră și de expresie fără precedent în muzica franceză, în spirit avangardist.