Primii filozofi ai Greciei antice apar în secolul VI î.Cr., în Asia Mică, pe țărmul ionian al Mării Egee: Thales, Anaximandru, Anaximene, Heraclit, Anaxagora. Aristotel îi numește „fizicieni“ pentru că, desprinzându-se de tradiția mitică, încearcă să explice fenomenele naturale fără să facă apel la zei. Altfel spus, descoperă și dezvoltă rațiunea pentru a înțelege lumea – o revoluție în gândire care, continuată vreme de două mii șase sute de ani, a condus la știința modernă.
Fizicianul Carlo Rovelli, unul dintre protagoniștii cercetării în gravitația cuantică, ne oferă perspectiva unui om de știință asupra rolului jucat de Anaximandru din Milet în această revoluție intelectuală. Contribuțiile lui Anaximandru sunt un salt uriaș în cunoaștere: e primul care își dă seama că sub Pământ se află tot cer, deci că Pământul plutește în spațiu; e primul geograf; explică, uneori cu o intuiție surprinzătoare, fenomenele meteorologice prin cauze naturale; înțelege că viața a apărut în mare și că ființele vii sunt supuse evoluției; și, poate speculația cea mai îndrăzneață, concepe existența unei entități invizibile, apeiron-ul, element unificator pentru toate obiectele percepute de simțurile noastre – idee care se regăsește în fizica teoretică modernă.
Aducând în prim-plan figura lui Anaximandru, care pe bună dreptate poate sta alături de Newton sau Einstein, Rovelli are prilejul să analizeze împrejurările istorice ale apariției „miracolului grec“ – importanța creării unui alfabet fonetic și a instituirii democrației – și însăși condiția științei, care presupune cultivarea spiritului critic, permanenta punere în discuție a ceea ce ni se pare că știm, curajul de a renunța la certitudini comode. Cartea lui Rovelli te îndeamnă să gândești rațional.