Volumul de față glosează postmodern asupra statului în schimbare al arhitecturii într-o lume a imaginii fără profunzime, a nevrozelor milenariste, a crizei generalizate. Un excepțional volum de meditație filosofică asupra locului și rolului - mereu în schimbare - ale unei arte care, în această criză, este parte deopotrivă a problemei și a soluției. Într-o eră a estetizării, tocmai aspectele sumbre ale vieţii generează un răspuns atât de paradoxal, în aparenţă, în măsura în care orice este iniţial neatrăgător poate fi cu uşurinţă apreciat ca atrăgător din punct de vedere estetic. Într-o epocă în care industrializarea devine şic, în care fostele fabrici sunt transformate în apartamente şi când încălţămintea industrială şi salopetele sunt tratate ca piese la modă, ceea ce este sumbru şi aspru pare să se lase estetizat.