„Multa vreme n-am putut intelege de ce un prozator si-ar risipi fortele si timpul intr-un jurnal zilnic sau, la fel de rau, intr-o carte de amintiri. Oricite exemple celebre am avut la indemina, ele nu ma clinteau din parerea mea. Si, de fapt, tot asta gindesc si azi, dupa ce, aproape contra vointei mele, am scris aceasta carte; si nu exclud ca as mai putea scrie si altele, in acelasi gen.
Pentru mine, cartea aceasta reprezinta o victorie a vietii contra imaginatiei, a realitatii contra fictiunii. Dar poate si ce am scris aici este tot fictiune, fictiunea mea despre viata traita sub semnul miracolului istoric si al nelinistii ca ne vom intoarce de unde scapaseram.” (Gabriela Adamesteanu)