Incheind seria Comanestenilor, Anna este, din punct de vedere stilistic, si fructul suprem al influentei maiorescicne asupra lui Duiliu Zamfirescu; fara ca acest roman monden sa poata multumi, in fond, gustul criticului, care, socotind arta „idee emotionala in forma frumosului”, punea accentul pe idee si cerea literaturii mai multa substanta, mai mult adevar al vietii, decat cuprindea frivola viziune sociala de la capatul ciclului epic ce culminase in crearea figurii lui Tanase Scatiu.