Produse
Produse
    • Total RON Comandă
      x
      Nu aveți produse în coș.
      Comandă
      Anticorp
      0.0 / 10 ( 0 voturi)

      Limba:
      Romana
      Data publicării:
      2019
      Editura:
      Tip copertă:
      Paperback
      ISBN:
      9786067522099
      Dimensiuni: l: 13cm | H: 20cm
      Descriere

      „Cristina Drăghici vine, iată, în poezia noastră actuală, în care se mai aud inevitabile replici minimaliste, perfect încastrate în corpusul de rezistență al construcției, ca un ecou care și-a pierdut rostul. În ultimii ani, crăpăturile blocurilor de la cutremur s-au adâncit… Cristina dărâmă ce nu e de consolidat. Cristina se zidește pe sine în zidul nou. Cristina întoarce rostul timpului numit poezie. Ea nu iese din spațiul ei, ea e anticorpul, paznicul invizibil care ucide virusul fatal: marea monotonie, valsul morții: „un doi trei” la nesfârșit…” Nora Iuga

      Cristina Drăghici (n.1994, București) este studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davilla” din București. A susținut lecturi publice în cadrul unor evenimente literare organizate de Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets, Institutul Blecher și frACTal.

      Frică

      ce se întâmplă cu pământul
      când cei din interiorul lui își înclină capetele
      să privească prin unghiile lor

      ce simt cei care calcă deasupra
      celor din care au venit

      *

      frica nu îl cunoaște pe tata nu știe oasele mamei
      uneori îmi trimite bilețele i se face dor
      își așterne voalurile între mine și cel pe care îl mângâi

      de ea ascund oameni

      pe bunica am învelit-o în hârtie creponată – nu
      o va recunoaște
      tatălui meu i-am acoperit toată fața în frișcă – va crede
      că e o prăjitură pentru copii
      pe mama am colorat-o toată în mov – va crede
      că e o plapumă

      frica mă vizitează și când e toată lumea acasă
      își lasă pantofii lângă ai mei se încălzește cu mine
      sunt singura ei carne
      transpiră pe umerii mei eu tac nu mă clintesc
      ceilalți nu respiră ca să nu fie recunoscuți

      doar pleoapele mele se zbat ca doi pești căzuți
      pe trecerea de pietoni
      frica se dezbracă prin mine își aruncă sutienul prin ochii mei
      îi umple cu laptele ei

      îi prind degetele care tremură
      le așez în palmele mele
      ea începe să îmi mângâie părul – ca o femeie oarbă
      îmi prinde agrafe mă face frumoasă
      sunt singura ei carne
      mă spală mă limpezește cu grijă mă vrea curată

      o las să mă măsoare să mă cântărească
      stau dreaptă
      m-a înrolat în armata ei

      îmi împrumută rimelul
      clipește deasupra bărbatului pe care îl iubim amândouă cel mai mult

      se ghemuiește ca un leopard în jurul inimii mele
      simt că i se face foame

      inima mea
      e singura ei carne

      00:00

      cetățile se dărâmau
      nu mă îngrijora nimic

      ocroteam focul
      oamenii explodau ca artificiile

      eu sărbătoream îmi ciocneam jumătate de inimă
      cu cealaltă jumătate de inimă

      casele în care se păstra dragostea
      erau șterse de pe fața pământului

      nu există hârtie care să poată înlocui
      pielea

      cetățile continuă să se dărâme
      cineva stoarce deasupra mea prosoape ude

      e liniște
      ca într-un țarc unde se aude doar creșterea ierbii

      ca într-un țarc unde
      privesc dintre miei

      cum femeia care naște prin mâini
      tocmai și le taie

      Respir

      nu vreau să mă întorc
      într-o lume
      unde sunt strânsă de mână
      doar pentru că altfel
      se moare

      Recenzii și comentarii

      Nota

      de |

      Nu există recenzii pentru acest produs.