Judecăm ușor, iertăm greu și iubim tot mai puțin. Nu. Nu suntem singuri. Ne-am însingurat. Ce ar fi dacă tu, tu, sau tu, ori tu ai face primul pas? Hai, rupe lanțurile. Sparge zidurile. Nu îți mai fie teamă. Spune te iubesc mi-e dor de tine ia-mă în brațe, ține-mă strâns, îmi e teamă, ajută-mă, iartă-mă, hai să bem o cafea. Hai, îmbrățișează. Pupă. Sărută. Pleacă. Fii bun. Ai compasiune. Așteaptă. Ce mai faci? Ești bine? Spune, ești bine? Ce te doare? Sunt aici, nu te teme. Ce îți dorești? Întreabă și spune toate astea. Spune ce simți. Spune mereu adevărul. Privește-te în oglindă și spune-ți adevărul, oricât ar durea. Vei fi liber. Adevărul e frumos, limpede, te eliberează. Timpul nostru, aici, e scurt. Nimeni nu ne garantează că apoi mai există ceva. Asta, viața asta, de acum, e tot ce știm și avem. Nu irosi timpul. Trăiește. Bea vin. Mănâncă prăjitură, ciocolată și vată pe băț. Fă sport. Ia un copil în brațe și dansează cu el. Sau ia-te în brațe și dansează cu tine. Dar dansează. Cântă. Cumpără-ți rochia, ori blugii, ori tenișii pe care îi dorești atât de mult. Privește munții și înoată în mare, până hăăăăt, departe, în larg. Sau stai la mal și fă castele de nisip. Fă dragoste. Simte viața cum curge prin tine. Taci mai mult. Ascultă mai mult. În tăcere te vei auzi cel mai bine. Nu mai lupta. Abandonează-te. și, cel mai important, visează. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu uita să visezi.

„Ioana Duda este unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am cunoscut vreodată” (Cristina Nemerovschi)