Lirica lui Şerban Foarță poate fi definită drept a unui ludic inteligent, croit de poet cu majuscule; o ondulare dansantă de metafore cuprinse în arca limbii române, un soi de invitație provocatoare la cuvântul adăpat de adevărata poezie. Muza-i e îndrăzneață, netemătoare de imagini scăldate în lumini sau umbre, de salturi în zenit ori nadir.

Culorile şi imaginile sunt cufundate gramatical, sinonimic şi paronimic în apele unui acvariu-lume, străbătut de peşti colorați, în forme şi mărimi diferite, în înțelesuri şi fraze construite într-un stil nou, cu emoția când zbor, când mănuşă, când abur de veşnicie.