ARDEALUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI

„Înaintea conştiinţei mele sunt dator să constat că dl. Stere niciodată n-a insistat la noi ca să abandonăm pretenţiunile noastre naţionale. Sunt dator cu această declaraţiune nu numai dlui. Stere, dar sunt dator şi demnităţii mele, pentru că dacă dl. Stere care credea necesară o înţelegere, numai odată ar fi militat pentru abandonarea aspiraţiunilor noastre naţionale, eu nu aş mai fi discutat cu dl. Stere”.

(Iuliu Maniu)

„Problemele de conştiinţă au ocupat un loc extrem de important în discursul lui Maniu, acesta insistând, în mod repetat, şi asupra frământărilor conştiinţei românilor transilvăneni, care au rezistat presiunilor dure exercitate de Imperiul Austro-Ungar, căruia i se asociase şi aliatul lui german. În acest fel, Puterile Centrale doreau să obţină susţinerea de către români, chiar cu entuziasm, a războiului dus de către ele. Politicienilor ardeleni dinprovinciile extracarpatice li se cerea chiar să influenţeze guvernul de la Bucureşti, cu care colaborau îndeaproape, pentru a obţine intrarea României în război, alături de Germania şi Austro-Ungaria. În ceea ce priveşte aceste evenimente de culise, discursul lui Iuliu Maniu conţine o mulţime de amănunte extrem de interesante”.

(Luca Uki Mărginean, Alin L. Mărginean)