Viața și opera lui Ion Căpșuneanu nu sunt cunoscute astăzi, în primul rând din cauza episodului concentraționar prin care a trecut. Sursele edite și – mai ales – inedite incluse în prezentul volum prezintă modul în care acesta a fost anchetat și scos din cauză în 1945, reanchetat, judecat și condamnat în 1949.
Destinul i-a fost marcat de această condamnare, bazată pe acuzații de fascism și antisemitism. Nu putem să nu remarcăm particularitatea situației, în condițiile în care era logodit, iar mai apoi căsătorit cu o evreică. De altfel, a fost și reabilitat la sfârșitul anilor ’60. Este ciudată și achitarea din 1945, urmată de o condamnare în 1949, fără probe suplimentare și cu o apărare mult mai consistentă. Conform mărturiei nepotului, se pare că cei care au instrumentat din umbră păienjenișul acuzațiilor împotriva lui Căpșuneanu au fost arhitectul Horia Maicu, din cauza rivalității profesionale din anii ’30−’40, dar și Alexandru Doinaru. Ne exprimăm categoric rezervele în ceea ce-l privește pe Maicu. Doinaru în schimb, conform documentelor de arhivă pe care le-am identificat, a fost un colaborator al Securității și un demascator de profesie.
Vlad Mitric-Ciupe