Volumul 1. Introducere, selecție șI prezentare de Béatrice PICON-VALLIN

În anul 1964, Ariane Mnouchkine a fondat, împreună cu un grup de prieteni, Théâtre du Soleil, care ocupă de atunci un loc însemnat în peisajul teatral francez şi internaţional. Prin intermediul stagiilor deschise participanţilor de diferite naţionalităţi, regizoarea transmite măiestria teatrală dobândită de trupă şi demersul său artistic. Volumul de faţă consemnează o întâlnire cu studenţi ai şcolilor de teatru ENSATT din Lyon şi CNSAD din Paris, prilej cu care Ariane Mnouchkine revine cu detalii semnificative privind experienţele ce au condus-o spre teatru, experienţe asimilate în activitatea sa regizorală şi, de asemenea, privind influenţele care au marcat-o (teatrele lumii, teatrele tradiţionale, actualitatea, marii autori). Ea se opreşte, în special, asupra demersului care a culminat cu două dintre creaţiile colective recente ale trupei, Le Dernier Caravansérail (2003) şi Les Éphémères (2006). Béatrice Picon-Vallin prezintă munca regizoarei asupra textului de teatru, precum şi evoluţia sa, concentrează esenţialul unor conversaţii pasionante şi le completează cu fragmente din notele stagiului dedicat jocului actorului, improvizaţiei şi regulilor acesteia.

Béatrice Picon-Vallin este director de cercetare la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris (Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle). O parte dintre lucrările sale sunt consacrate istoriei şi teoriei regiei şi jocului actoricesc. Specialistă în opera lui V. Meyerhold şi în istoria teatrului rus din secolul XX, a publicat numeroase studii despre Théâtre du Soleil. S-a ocupat, în egală măsură, de studiul raporturilor dintre teatru şi celelalte arte (în special, cinema, video etc.)

Volumul 2. Arta prezentului. Convorbiri cu Fabienne Pascaud

Traducerea din limba franceză: Daria Dimiu

În personalitatea lui Ariane Mnouchkine se întâlnesc mai multe femei: conducătoarea de trupă care a întemeiat, în 1964, „La Société coopérative ouvrière de production le Théâtre du Soleil”, regizoarea vizionară, impregnată de cultura orientală şi asiatică, cineasta temerară – e cunoscut superbul său Molière –, aventuriera care a străbătut lumea întreagă şi fetiţa veşnic încântată de ceea ce tatăl său, producătorul Alexandre Mnouchkine, îi dezvăluia pe platourile de filmare.

Sunt patruzeci de ani de când dirijează cu intransigenţă şi pasiune o companie care, începând cu La Cuisine/ Bucătăria de Arnold Wesker (1967) şi terminând cu Le Dernier Caravansérail/ Ultimul caravanserai (2003), şi de la creaţiile colective (Les Clowns/ Clovnii, 1789, 1793, L’Âge d’or/ Vârsta de aur) la Shakespeare sau Eschil, a explorat întotdeauna un teatru-mărturie asupra lumii. Spectacolele sale, hrănite de tradiţii, dar deschise spre astăzi – „doar prezentul mă interesează”, obişnuieşte să spună ea –, încarnează o aventură spirituală unică.

La „Soleil”, utopia s-a întrupat. La „Soleil”, utopia există încă.

Volume editate în cadrul Programului de sprijin pentru publicare „Nicolae Iorga” și beneficiind de suportul Ambasadei Franței în România.