Formula adoptată, de această dată, este aceea a jurnalului: autorul trece cu o ușurință extraordinară de la o situație la alta, reușind să evoce, cu egală expresivitate, momente din timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania, sau o tulburătoare poveste de dragoste între soția unui notar și tânărul angajat ca slugă în gospodăria acestuia, episoade din călătoria unui grup de intelectuali în sihlele Apusenilor, sau recitalul unui poet “local” în obscuritatea unui cămin cultural dintr-o prăpădită localitate din inima munților, o înmormântare moțească, sau fragmente din așa numita, de către romancier, los grandes pronunciamentos, nimic altceva decât versuri memorabile din istoria marelui lirism românesc ș.a.m.d.