William Doyle vorbește, în acest captivant eseu, despre apariția în Antichitate a ideii de aristocrație, despre evoluția ei în epoca medievală și despre descompunerea acestei clase sociale în ultimele două veacuri. Miturile pe care aristocrații au căutat întotdeauna să le cultive sunt contestate cu argumente solide, dezvăluindu-se în același timp adevăratele surse ale durabilei lor puteri. Concepția și comportamentul acestora au exercitat asupra societății o influență remarcabilă, care, uneori, a îmbrăcat forme surprinzătoare. Dar poate cea mai surprinzătoare a fost dispariția, pe durata ultimelor două sute de ani, a secularei hegemonii nobiliare. Autorul acestei scurte istorii încearcă să explice de ce s-a întâmplat acest lucru și mai ales ce anume a supraviețuit din aristocrație până în zilele noastre.