Alexandru Iordache identifică, astfel, în această operă, principalele momente de cotitură din istoria țării și a serviciilor secrete menite să slujească intereselor statului român, integrează în mod armonios firul analitic și pe cel descriptiv, îngemănează biografia și prosopografia, istoria politică și cultura instituțională, analiza organizației cu cea sectorială, perspectiva diacronică cu cea sincronică, istoria militară cu cea de intelligence. Toate acestea se constituie într-o frescă bine alcătuită a agenturii secrete românești, ce înglobează o tipologie a ofițerilor, agenților, informatorilor și rețelelor informative, începând cu personalitățile celor doi lideri ai spionajului românesc, Mihail Moruzov și Eugen Cristescu, ceea ce face din această lucrare o carte capitală pentru cunoașterea istoriei serviciilor de informații românești. O operă care, mai mult decât orice, aduce un progres substanțial, tranșant la istoriografia intelligence-ului românesc.
Silviu Miloiu