Iar întrebarea mea e următoarea: ce ați fi făcut dacă ați fi fost în locul lui?
Volumul – pe cât de subțire, pe atât de intens – cuprinde șapte povestiri despre cel de Al Doilea Război Mondial, relatate din perspectiva unui cadet. Székely János descrie cu o precizie necruțătoare efectele sistemului militar asupra persoanei. Fiecare povestire rămâne cu cititorul pentru mult timp: un cadet este torturat și umilit de toată compania; un profesor devenit ofițer se vede constrâns să își execute un fost elev care dezertase; un neamț cu privire inteligentă, care conduce o motocicletă, însoțit de un câine, lichidează metodic prizonierii rămași în urmă dintr-o trupă în retragere. Paginile analizează la rece etica înfrângerii, redau cu acuitate felul în care războiul schimonosește totul și pe toți, cum pe chipul lui se nasc – sub pretextul cinstei – teama, cruzimea și oroarea de neoprit.
Un minunat orășel medieval, acoperit de un strat gros de zăpadă și plin de cai: o lume de poveste, imaculată, populată de suri, murgi, roibi, galopând încoace și-ncolo, nechezând, fornăind; pe unde ne aruncam privirile, peste tot îi vedeam alergând; de pe străzile cele mai îndepărtate, de pe cele mai strâmte ulicioare ce se cățărau pe deal, ne licăreau nălucile cailor împiedicându-se, apoi opintindu-se din nou, fără pături și căpestre pe ei, scoțând nori de aburi, cu gâturile semețe, minunați, liberi.
Pentru Székely, întrebarea esențială rămâne: poate fi suprimată bariera morală în oameni? Poate fi omenia suspendată? Chiar este posibil să trăiești la comandă, ca o mașinărie, sau asta e numai o poveste
de adormit copiii?
— EKULTURA
SZÉKELY JÁNOS (1929–1992) a fost un poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător maghiar din România care a aparținut primei generații a literaturii maghiare transilvănene de după Al Doilea Război Mondial.
S-a născut la Turda, a urmat școala primară în orașul natal, apoi s-a mutat la Târgu Mureș, unde din 1940 a studiat la Colegiul Reformat (în prezent, Liceul Teoretic „Bolyai Farkas“) și, din 1943, la Școala Militară. În 1944, odată cu apropierea frontului de instituția de învățământ, aceasta a fost trimisă spre vest, iar Székely a fost luat prizonier la vârsta de numai 16 ani. S-a întors acasă în 1946, când a obținut și diploma de bacalaureat. Și-a continuat studiile din 1948, absolvind Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității „Bolyai“ din Cluj în 1952.
A lucrat ca lector la Editura de Stat pentru Literatură și Artă în perioada 1951–1956. În 1953 și-a publicat primul volum de poezie, Csillagfényben [În lumina astrală]. În perioada 1956–1989 a lucrat ca redactor la revista literară Igaz Szó din Târgu Mureș, publicând în același timp mai multe volume de poezii. În 1968 i-a apărut microromanul Soó Péter bánata [Mâhnirea lui Soó Péter], iar în 1978 a avut loc premiera dramei Caligula helytartója [Guvernatorul lui Caligula] în Ungaria. În 1979 a fost publicat volumul A nyugati hadtest (Armata de apus). După 1990 a fost nominalizat de mai multe ori la premiile József Attila și Kossuth. S-a detașat de retorica personajului public, refuzând pe rând premiile literare atribuite, însă i-au fost decernate postum Premiul Revistei Alföld și Premiul Ady Endre. Tot postum, în anul 1994, i‑a apărut culegerea de poezii Semmi – soha [Nimic – nicicând].