Cartea cu titlul Armenia dupa atacul terorist din parlament, pe care ne-o propune d-l Dorin Cimpoesu, abordeaza un subiect pe cat de incitant, pe atat de actual, referindu-se la un spatiu istoric nu foarte familiar publicului romanesc.

Evident, intr-o acceptie nu foarte pretentioasa, despre Armenia se stie ca este intruchiparea uneia dintre cele mai vechi civilizatii cunoscute in istorie, profund originala, perena si cu multiple ramificatii in lume, gratie vectorilor sai plecati de-a lungul timpului in cele patru zari, din cauza imprejurarilor potrivnice ale istoriei.

In paginile de fata, nu vom gasi insa o Armenie a trecutului indepartat, desi apelul la istorie se face la fiecare capitol in parte, ci o Armenie prin excelenta politico-diplomatica, a anilor 2002-2005, cand autorul, eminent absolvent al Facultatii de istorie din Iasi, promotia 1976, si doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti, a indeplinit o misiune diplomatica la Erevan.

Aceasta misiune a inceput la 3 ani de la atentatul terorist din 27 octombrie 1999 din Parlamentul fostei republici sovietice, eveniment tragic si revoltator, soldat cu moartea primului ministru al tarii, a presedintelui Parlamentului si a altor demnitari si care a produs o adanca impresie in opinia publica armeana si internationala si mai cu seama efecte pe termen lung, influentand evolutiile ulterioare din societatea locala.

Dupa un recurs succint la istoria poporului armean, din antichitate, trecand prin evul mediu, cu scindarea spatiului national si alipirea lui unor imperii si state mai mult sau mai putin efemere, unele de neagra amintire pentru armeni, cum au fost Imperiul otoman si cel sovietic, autorul intra abrupt in subiect, plecand de la un moment in care Armenia avea de dat seama cu privire la felul in care isi respectase angajamentele la intrarea in Consiliul Europei. Cu o formula extrem de sintetica, stadiul in care se gasea sub acest aspect fosta republica sovietica este apreciat ca fiind exprimat de „derapaje grave” de la democratie, fapt constatat si consemnat fara echivoc in rapoartele observatorilor europeni sositi la Erevan.

Marturie a acestei situatii, autorul subliniaza ca, pe fondul progreselor reale facute pe calea democratizarii, a ramas ca un aspect imputabil autoritatilor armene indeosebi neabolirea pedepsei capitale, obligatie asumata de acestea dar amanata de catre regimul presedintelui Robert Kocharian, date fiind conotatiile adoptarii unei astfel de masuri in contextul creat de atentatul terorist mentionat si de felul in care ar fi trebuit sa fie pedepsiti autorii lui.