„E o stare de transă specială, ciudată când scrii roman. Cam nu prea știi ce faci, știe doar cartea care se scrie și te scrie. Figură de stil? Nu chiar. Îți croiești personajele, pe urmă vorbești cu ele, aproape că le vezi prin casă. Caterina era deja croită, dar femeia asta n-ar fi ieșit din singurătatea ei confortabilă pentru un bărbat oarecare. Ca să-i pot justifica dragostea instant, de prima dată când îl vede, l-am clădit pe Onur captivant. Irezistibil de atrăgător: un zburător cu negre plete, venit noaptea pe fulgerătură să-i fure inima. E temperamental, e foarte înalt, iubitor de Rumi, de ceai cu cardamon. Înoată ca un delfin, nu folosește furculița greșită, chiar nu pare să greșească în comportament cu nimic, zâmbește spectaculos. Onur își controlează emoțiile destul ca urgentist. Echilibrat și stăpân pe sine ca medic, cu ea își lasă emoțiile s-o ia razna. Mai ales gelozia, bat-o vina, nu și-o poate controla. De ce s-o fi chinuind așa pe el însuși?” (fragment)